Vidul este foarte dificil de explicat pentru că este indefinibil și indescriptibil. Vidul nu se poate descrie sau exprima în cuvinte omenești, datorită faptului că diferitele limbi care sunt pe pământ pot denumi doar lucruri sau sentimente existente; nu este deloc exagerare să afirmăm că limbajele umane nu sunt adecvate pentru a exprima lucrurile și sentimentele neexistente, și totuși , grozav de reale.
A încerca să definești vidul illuminator în cadrul limitelor pământene ale unei limbi limitate de formele existenței , e fără nici o îndoială, prostesc și greșit.
Este necesar să cunoaștem, în experimentăm în formă directă aspectul iluminat al Conștiinței.
Este urgent să simțim și să experimentăm aspectul vid al minții.
Există două tipuri de iluminare : primul se numește de obicei ”apă moartă” deoarece are atașamente; cel de-al doilea este elogiat că fiind “Marea Viață” fiindcă este iluminarea fără legături, vid iluminator.
În acest lucru, există grade și grade, scări și scări; este necesar să ajungem, mai întâi, la aspectul iluminat al Conștiinței și, mai apoi, la cunoașterea obiectivă, la vidul iluminator.
Budismul spune: ” Formă nu diferă de vid și vidul nu diferă de formă; forma e vid, și vidul este formă.
Datorită vidului lucrurile există și, chiar prin faptul că lucrurile există, ele trebuie să fie vidul.
Vidul este un termen clar și precis ce exprimă natura nonsubstantiala și nonpersonala a ființelor și un indiciu, un semn al stării de absolută absența a Eului pluralizat.
Doar în absența absolută a Eului putem exeprimenta realul, ceea ce nu aparține timpului, ceea ce transformă radical.
Vidul și existența se complementarizează între ele, se îmbrățișează, se include, niciodată nu se exclude, niciodată nu se neagă.
Lumea obișnuită de zi cu zi, oamenii cu Conștiința adormită, percep subiectiv unghiuri, linii, suprafețe, dar niciodată corpurile complete pe dinautru și pe dinafară, de deasupra și dedesubt, din față și din spate etc etc etc, și cu atât mai puțin pot percepe aspectul lor vid.
Omul cu Conștiința trează și mintea goală și iluminată a eliminat din percepțiile sale elementele subiective, percepe corpurile complete, percepe aspectul vid al fiecărui lucru.
Acesta e doctrina nondiscriminatorie a drumului de mijloc, unificarea vidului și existența.
Vidul este ceea ce nu are nume…ceea ce e real…,ceea ce este adevărul și pe care unii îl numesc Tao, alții INRI, alții Zen, Allah, Brahma sau Dumnezeu, nu are importantă cum e numit.
Omul ce trezește Conștiința experimentează grozavul adevăr al faptului că deja nu mai este sclav, și, cu durere, poate vedea că oamenii care umblă pe străzi visând par adevărate cadavre ambulante.
Dacă acestă trezire a Conștiinței devine continuă prin intermediul intimei amintiri de sine însuși din moment în moment, se ajunge atunci la Conștiința obiectivă, la Conștiința pură, la aspectul vid al minții.
Conștiința iluminată e fundamentală pentru a experimenta realul și a reduce Eul Pluralizat la praf cosmic; dar acesta stare se află încă pe marginea Samsarei-lumea dureroasă în care trăim.
Când s-a ajuns la starea de Conștiința trează,s-a făcut un formidabil pas, dar Inițiatul continuă, din păcate, încă orbit de idea monistă, este incapabil să rupă toate aceste subtile fire ce îl leagă de anumite lucruri, de anumite efecte de tip prejudiciabil, nu a ajuns pe celălalt mal.
Când inițiatul desface legăturile care într-o formă sau altă îl leagă de Conștiința iluminată, ajunge atunci la perfecta Iluminare, vidul iluminator, liber și pe de-a-ntregul insubstantial.
A ajunge în centrul însuși al minții, a ajunge la vidul illuminator, la cunoașterea obiectivă , e ceva grozav de dificil, dar nu imposibil; orice gnostic poate obține acest lucru dacă lucrează asupra lui însuși.
Vidul illuminator nu este neantul,vidul e viață liberă în mișcarea să.Vidul este ceea ce e,ceea ce întotdeauna a fost și ceea ce întotdeauna va fi. Vidul este dincolo de timp și dincolo de eternitate.
Mintea are trei sute de mii de clanuri sau centri receptivi, și fiecare clan trebuie să vibreze în același ton fără nici un efort.
Mintea e de natură feminină, și este făcută pentru a primi, asimila și înțelege.
Starea naturală a minții e receptivă, liniștită, tăcută, că un ocean adânc și netulburat.
Procesul gândirii este un accident anormal a cărui cauza originală se găsește în Eul pluralizat.
Când mintea e goală de orice fel de gânduri , când mintea este liniștită, când mintea e în tăcere, cele trei sute de mii de clanuri vibrează atunci pe același ton fără niciun efort.
Când mintea este liniștită, când mintea e în tăcere, ne survine noul, ceea ce este realul.
-Samael Aun Weor ( Colierul lui Buddha)
Daca ti-a placut acest articol, te invit la o conferinta despre Meditatie
Conferinta va fi urmata de un ciclu de 21 de pratici de meditatie ghidata, in fiecare zi incepand cu 25martie.
Iti poti rezerva locul la www.gnoza.org
rechilibra.wordpress.com 